Me Vs. Reality

"Dragă NIsip,
...pesimismul devine realitate, iar o parte din cele mai groaznice temeri prind contur în viaţa mea, ce-mi rămâne de făcut? Există vreun regret mai mare decât acela că nu am profitat de momentul oportun care stătea fix în faţa mea şi îmi făcea cu mâna? Am ştiut că nu voi mai avea o a doua şansă imediat cum am plecat de lângă tine a doua zi... Şi am spus-o încă de pe atunci, când  toată lumea zicea "vei putea face asta în weekend-ul următor". Nu va mai exista o dată viitoare, sunt conştientă de asta. Şi ce-mi rămâne acum de făcut? N-am nici măcar cel mai mic indiciu despre ce mai faci... Stau cu ochii lipiţi de monitorul de la laptop şi cu mâna pe telefon. Cam aşa stau de o săptămână şi ceva. Şi de fiecare dată când vibrează nenorocirea aia de telefon, rămân blocată vreo 10 secunde până să dau "show". Pentru că mi-e dor de tine în ultimul hal. Pentru că ai avut grijă să mă faci să cred că îţi pasă. Pentru că nu am nici cea mai vagă idee ce aş putea să fac şi la ce altceva m-aş putea gândi ca să-mi ocup timpul.
Ai putea să pui un "." acolo la tine pe profilul de Facebook ca să văd că trăieşti şi că eşti bine... Şi câte n-aş putea face şi eu dacă nu aş fi atât de orgolioasă...

Cu mult drag şi dor,
cea care ar fi putut să te pupe de noapte bună, dar n-a făcut-o...!"

"what if you're making me all that I was meant to be..."

Nu ştiu ce părere au restul, dar eu una abia aştept să vină toamna... Un anotimp pentru sufleţelul meu. M-am săturat să scot limba de căldură, abia aştept să tremur de frig!!! Haha I guess I am pretty weird that way :P. Pe lângă faptul că sunt o grămaaaaaaadă de culori peste tot şi e o perioadă numai bună de făcut multe multe multe poze, întotdeauna mi-a plăcut ploaia. Gen "let the rain wash away all the pain of yesterday". Ce-i drept nu prea am fost în apele mele săptămânile astea. Şi tocmai am descoperit o modalitate şi mai bună de a mă descărca... mesaje adresate :D. O mă adresez unui nume sau unui cuvânt stabilit după o anumită logică şi mă voi semna în aşa fel încât numai cel despre care am scris să ştie despre ce e vorba (în eventualitatea în care va citi şi nu îşi va da seama din context). O să spun tot ce am pe inimioară şi nu pot să spun de-a dreptul (încă). deeeeeci:

"Dragă NIsip,
Când te-am cunoscut, am spus că eşti cu siguranţă un băiat pe cale de dispariţie. Practic s-a confirmat, pentru că tu chiar ai dispărut de vreo săptămână încoace (fix o săptămână, hmm ce întâmplare).  Teoretic... nu prea; pentru că s-a dovedit că una peste alta, tot băiat rămâi. Fiindcă atunci când băieţilor nu le convine ceva, îsi iau catrafusele şi pleacă. Aşa dintr-o dată. Nu că ar fi cazul măcar să dea de înţeles că nu au de gând să "nimic". Doamne fereşte, n-are nicio treabă cu respectul. E okay ca, până în ultima clipă, să faci persoana respectivă să creadă că e specială.
Într-un fel poate e mai bine că ai plecat. M-am tot gândit că niciodată nu va fi ceva între noi pentru că sunt prea multe lucruri care ne îndepărtează (nu e foarte corect să folosesc persoana I, plural). Şi totuşi ai idee cam cât de îndragostită eram/sunt de tine?! Suficient de îndrăgostită încât să nu fiu în stare să mă concentrez la pregătire la franceză (ceea ce n-am păţit de când mă ştiu), sau să citesc fără să pricep ce spun, sau să ma gândesc la tine 24/24. Şi ştii de ce? Pentru că a fost chestia aia de moment, secunda aia în care te-am văzut, "the sparkle". Şi faptul că mai târziu m-ai căutat şi am aflat cât de mult îmi semeni şi ce persoană minunată eşti. Şi mai ales... pentru că spui fix cuvintele pe care le am nerostite pe buze şi expui idei la care m-am gândit de multe ori, dar pe care nu le-am împărtăşit niciodată până acum. Şi scrii ca şi cum ai fi fost înauntrul meu. Şi parcă ai privi lumea prin ochii mei.
Asta numesc eu a fi îndrăgostit. Şi aşa m-am simţit pentru două săptămâni. După aceea, ai avut tu grijă să diminuezi sentimentul... Se spune că speranţa moare ultima; şi totuşi ai grijă să nu fie prea târziu.

Cu drag,
A ta stea căzătoare!"

Pentru că doar la tine mă gândesc ascultând melodia asta.

"when in doubt, just take the next step" 


cea mai bună prietenă a mea mi-a dat un sfat extrem de valoros astăzi: "dacă tu simţi că nu merge, let it go". dar parcă nu-mi vine să fac asta... ori m-am entuziasmat eu prea tare şi prea repede, ori nu ştiu... am mai citit azi ceva :‎"Trebuie să ştii când se încheie o etapă din viaţa ta. Dacă te încăpăţânezi să rămâi mai mult decât este necesar, pierzi bucuria de a trăi şi sensul vieţii." (Paulo Coelho). 
pur şi simplu nu-mi explic anumite lucruri şi mă enervez la gândul că există o întrebare în viaţa mea la care nu am un răspuns... mă enervez când nu găsesc nicio explicaţie pentru atitudinea unei persoane care mă interesează în mod special. 
de ce mai toată lumea dispare din viaţa mea fără vreo explicaţie? sunt momente în care mă întreb dacă nu cumva greşesc eu undeva. aş vrea să ştii că, dacă nu te caut, nu o fac pentru că nu-mi doresc să ştiu ce faci... ci pentru că sunt mult prea orgolioasă şi încăpăţânată şi vreau să cred că dacă tu vrei ceva de la mine, mă vei căuta în cele din urmă. poate că nu ar trebui să scriu toate astea aici, dar simt că aşa e bine... oho şi câte aş mai vrea să-ţi spun, dar, deh, mândria e mare. 
aş fi în stare să aştept dacă aş avea certitudinea că va exista un final fericit... dacă tu nu vrei nimic de la mine, e ok, i can deal with that. dacă e aşa, măcar continuă să nu mă mai cauţi. pentru că atâta timp cât mă vei căuta, eu nu pot fi altfel decât îndragostită de tine. şi asta e rău pentru mine, crede-mă!!
oricare ar fi finalul, în câteva zile va fi oricum prea târziu. end of story...
cred ca azi sunt mai sentimentală decât de obicei. o fi din cauză că vine toamna..


ştiu că toată lumea postează melodia asta, dar mi se pare prea pe sentiment (în special refrenul)



şi o mai postez şi pe asta pentru că... ascultă şi o să vezi :)

"Mi-a spus doica. Mi-a spus că voi avea la început o dragoste mare, care mă va duce aproape de moarte. Apoi, târziu, când voi fi crezut că sunt pentru totdeauna vindecată, voi întâlni o altă şi mai mare dragoste şi atunci voi fi fericită, foarte fericită..." (Nuntă în cer - Mircea Eliade)

Cu toate că nici până la momentul acesta nu am terminat de citit cartea, citatul de mai sus m-a emoţionat. Poate că mi-am supraapreciat sentimentele la momentul respectiv, nu voi ştii asta niciodată. Poate că doar îmi place să cred că am iubit. Cine e în măsură să ne spună când se termină iubirea?  Este oare posibil ca timpul să diminueze intensitatea sentimentului? Deoarece, cu siguranţă, greşelile partenerului nu o fac...
Este adevărat că nu îţi poţi impune să uiţi pe cineva. De cele mai multe ori ne încăpăţânăm să vedem ceea ce ne dorim, chiar şi atunci când acel ceva nu există. Şi aceasta încăpăţânare este cea care ne distruge de fapt. La ce m-a ajutat să sper atâta timp că într-o zi el va veni înapoi şi să îmi va spune: "Îmi pare rău, te vreau înapoi" ? Nu vreau ca prin această postare să se înţeleagă faptul că îl vreau înapoi. Pentru că nu îl vreau. Apelez la o mică introspecţie pentru a trage câteva concluzii din ceea ce am trăit. Vreau să cred că după 3 ani (şi 3 luni), am învăţat ceva. Greşeli sunt doar lucrurile din care nu înveţi nimic. Restul se numeşte experienţă.
Am realizat că în tot acest timp n-am putut spune nimănui "te iubesc", până nu i-am spus-o lui. Ştiu că a fost o perioadă din viaţa mea când cineva a fost mai presus de mine şi pentru el aş fi sacrificat orice. Şi am preferat să îmi fie rău decât să nu simt nimic.
Ştii, draguţule, ţi-am iertat toate minciunile şi ipocriziile şi ascunzişurile şi lipsa de încredere şi trădările. Iar în momentul în care ţi le-am iertat, am şi lăsat totul în spate, inclusiv pe tine. Vine o vreme când trebuie să mergi mai departe. Şi am făcut asta, după atâta timp de aşteptare în zadar. Nu voi regreta niciun moment faptul că te-am iubit şi nici că te-am primit înapoi şi am avut încredere în tine pt a doua oară. Pentru că niciodată nu voi regreta ceva ce m-a făcut cândva fericită.
Se spune că o mare iubire lasă urme. Urme care nu se şterg, dar care pot fi acoperite de una şi mai mare.
Mereu mi-a fost greu să vorbesc despre mine. Postarea aceasta am scris-o pentru o persoană specială pentru mine, cu toate că nu cred că o va citi. Am vrut să vadă că şi eu am trecut prin CEVA. Că şi eu am simţit, dar am găsit puterea să merg mai departe. Nu cer nimic de la el, nu aştept nimic de la el. Dar mi-ar plăcea cândva să ştie ... că îmi pasă şi că îmi doresc să fiu acolo.

 După o perioadă lungă de timp, am decis să mă întorc la a scrie pe blog. Nu întreba de ce pentru că nu am de gând să îţi spun oricum. 
 Deci pornind de la premiza că nu-mi vor citi prea multe persoane blogul, iar dacă îl vor citi, aceştia vor fi necunoscuţi, uite ce îmi doresc eu de la viaţa asta pentru a fi fericită:

 1. să obţin un miracol
 2. să văd marea iarna
 3. să primesc un trandafir albastru
 4. să vizitez Egiptul
 5. să ajung la o olimpiadă naţională 
 6. să studiez fotografia ca artă
 7. să fiu în 2 locuri în acelaşi timp 
 8. să fiu cu cineva mai mult de un an
 9. să intru la medicină
 10. să fac o donaţie 
 11. să fac graffiti
 12. să citesc "Romeo şi Julieta" 
 13. să stau trează o noapte întreagă 
 14. să fac bungee-jumping
 15. să dorm sub cerul liber
 16. să sar cu paraşuta
 17. să-mi cunosc vărul 
 18. să înot în Pacific
 19. să mă plimb în parcul Cişmigiu 
 20. să fiu sărutată sub un tei înflorit
 21. să privesc apusul şi răsăritul alături de o persoană dragă

 Lista rămâne deschisă şi o voi mai completă pe parcurs.
 Vine toamna... aşteptam de ceva timp asta. Cu toate că de cele mai multe ori toamnă mă deprimă(ca acum), îmi place frigul. Mă face să mă simt vie. Şi cu toate astea nu ştiu dacă mini-depresia asta mi se trage de la toamnă sau de la ... mă rog, cineva. De mult n-am mai fost aşa îndrăgostită, dar sper să-mi treacă repede, pentru binele meu. Mă deprim de fiecare dată când îmi dau seamă că e degeaba şi ştiu că orice aş face n-o să schimbe cu nimic situaţia. Sunt lucruri cu care nu pot concura. În fine -.-

 pe melodia asta aveam eu duminică seară un zâmbet până la Dumnezeu şi înapoi; cause these eyes won't make you feel blue...

Imi doresc ca intr-o zi cineva sa-mi dedice din suflet melodia asta: