Me Vs. Reality

"Dragă NIsip,
...pesimismul devine realitate, iar o parte din cele mai groaznice temeri prind contur în viaţa mea, ce-mi rămâne de făcut? Există vreun regret mai mare decât acela că nu am profitat de momentul oportun care stătea fix în faţa mea şi îmi făcea cu mâna? Am ştiut că nu voi mai avea o a doua şansă imediat cum am plecat de lângă tine a doua zi... Şi am spus-o încă de pe atunci, când  toată lumea zicea "vei putea face asta în weekend-ul următor". Nu va mai exista o dată viitoare, sunt conştientă de asta. Şi ce-mi rămâne acum de făcut? N-am nici măcar cel mai mic indiciu despre ce mai faci... Stau cu ochii lipiţi de monitorul de la laptop şi cu mâna pe telefon. Cam aşa stau de o săptămână şi ceva. Şi de fiecare dată când vibrează nenorocirea aia de telefon, rămân blocată vreo 10 secunde până să dau "show". Pentru că mi-e dor de tine în ultimul hal. Pentru că ai avut grijă să mă faci să cred că îţi pasă. Pentru că nu am nici cea mai vagă idee ce aş putea să fac şi la ce altceva m-aş putea gândi ca să-mi ocup timpul.
Ai putea să pui un "." acolo la tine pe profilul de Facebook ca să văd că trăieşti şi că eşti bine... Şi câte n-aş putea face şi eu dacă nu aş fi atât de orgolioasă...

Cu mult drag şi dor,
cea care ar fi putut să te pupe de noapte bună, dar n-a făcut-o...!"

"what if you're making me all that I was meant to be..."