Me Vs. Reality

Puţini sunt cei care ştiu data la care se sărbătoreşte de fapt Ziua Îndrăgostiţilor. Şi mai puţini sunt cei care ştiu cu adevărat să sărbătorească acest eveniment. Ce am primit noi de Dragobete ? O piesă de teatru. Ce fel de piesă de teatru ? Crede-mă pe cuvânt că nu vrei să şti. Pentru 7 lei, am stat şi am ascultat o oră şi 30 de minute, trei bărbaţi cum îşi povesteau fanteziile sexuale. Nu mă deranjează că am pierdut 7 lei, ci mă deranjează că am pierdut o oră şi jumătate auzind lucruri pe care oricum le aud în fiecare zi în clasă. A fost o pierdere de timp. Aceasta este ţara în care trăim. Având în vedere că azi au fost Dragobetele, ar fi fost mai plăcută o piesă care să abordeze această temă.

Valentine's Day e sărbătoarea(dacă se poate numi sărbătoare) despre care ştie toată lumea. Sincer, mie mi se pare că are doar valoare comercială şi este un motiv bun pentru producători să scoată pe piaţă tot felul de chestii. Adevăratul înţeles al Zilei Îndrăgostiţilor nu este un lucru. Este un sentiment. Şi pe acesta nu îl poţi cumpără de nicăieri.

În ziua de azi, nu cred că mai găseşti pe cineva care să pună preţ pe sentimente... sau poate 2-3 persoane. Toată lumea iubeşte cât ai bate din palme. Mi-e milă de ei.

Nu mă interesează să fi de acord cu mine. Eu asta cred.

acă arunc o privire prin lista mea de Y!M, găsesc cel puţin cinci persoane care au la status "te iubesc". Câteodată le-aş spune: "Să mori tu ?". Aşa se mai "iubesc" câte unii după o săptămână de "relaţie".

Sau, să zicem, ok, se iubesc. Dar nu prea e de bun simţ să-ţi etalezi "iubirea" aşa pe la status, pe haifaiv, eventual mai dai şi un mass ca să vadă toată lista cât de mult "vă iubiţi" voi doi. Să fim serioşi. Iubirea ar trebui să o ţineţi doar pentru voi, că doar e a voastră, nu a întregii lumi. E ceva gen: "Sunt eu, tu şi restul lumii.".

Cred că voi spuneţi "te iubesc" mai des decât "salut". Păcat că nu preţuiţi cuvintele acestea şi mai ales, sentimentul. E ceva unic. Nu se găseşte la orice margine de drum. Părerea mea.

My favourite one :DDD

Pai, avand in vedere ca a fost prima mea tangenta cu faza nationala a olimpiadei de chimie ( sau mai bine zis a vreunui concurs de pana acum) mi s-a parut o experienta foarte frumoasa. Am invatat multe lucruri. Nu numai despre chimie, ci si in general, despre oameni. Sti, e surprinzator sa vezi ca exista un loc unde ceilalti nu te percep ca pe o ciudata doar pentru ca iti place o materie care lor li se pare asemanatoare cu chineza(dupa cum este cazul liceului meu);

Un alt lucru care m`a surprins intr-un mod placut: sincer, ma asteptam sa fie o multime de elevi care tot ceea ce vad este chimie si atat @-). Si, culmea, am dat peste oameni sociabili, amuzanti si foate diferiti de cei pe care mi-i imaginam eu.

Subiectele au fost intr`adevar la un nivel foarte ridicat (ca nah e nationala) si, desi am fost pusa intr`o situatie destul de dificila, acest lucru m`a ambitionat si am de gand ca la anul sa fiu mult mai pregatita ca anul acesta.

Distractie... a fost cat cuprinde. Trecand peste partea in care am fost "sub papucul" a doua profesoare care au dormit cu noi in camera, am avut si nopti mai... "deaspura papucului" :D. In principiu, ma bucur ca am avut ocazia sa`mi fac o gramada de prieteni si sa experimentez o gramada de lucruri noi in cadrul acestei olimpiade care sper ca nu va fi prima si ultima, ci doar prima.

"Drumul celor o mie de pasi incepe cu primul."

P.S. - Era sa uit de bucataresele "deosebit de amabile" de la cantina care au genul de comportament ce te face sa iti doresti sa pleci cat mai repede din tara asta...

Cea mai urâtă parte din an este atunci când răceşti indiferent de anotimpul în care se întâmplă asta( de obicei iarna). Urăsc să fiu răcită şi mai ales să-mi curgă nasul ca un robinet defect de biuretă blocat pe deschis! Cum e posibil în 5 minute să foloseşti 12 şerveţele ? :O Ah abia aştept să scap o data şi de asta ...

Ce e aşa rău în a visa ? Sau mai bine zis în a vrea să-ţi îndeplineşti visul ? De ce toţi oamenii din jur îţi spun că trebuie să lupţi pentru visele tale, dar atunci când chiar trebuie să faci asta te dau înapoi ? De ce toată lumea se gândeşte la "împlinirea viselor" ca la o grămadă de bani fără vârf ? Ăsta e destinul omului ? La ce bun să ai bani cu tonele dacă nu eşti ce ai vrut să fi, dacă n-ai persoanele dragi lângă tine ? La dracu cu banii!


"Am nevoie de cineva care să mă înţeleagă şi care să creadă în toate visele mele !"