Me Vs. Reality

memories never die. but neither does my pride :)

E o lume de fraieri. Nu exagerez deloc când spun că m-am săturat să trăiesc aici. Tuturor li se citește ipocrizia pe față. Cred că astăzi am atins stadiul maxim de indignare (pe mai multe planuri). Am o problemă cu oamnii lipsiți de demnitate. Genul de oameni care afirmă „n-o să (mai) fac asta niciodată” sau ”nu mai vorbesc cu X never again”. Fraților, nu mai faceți afirmații de dragul de a fi cuvinte în aer. N-aș putea să spun că situația nu are și o micuță insignifiantă tentă personală. Există persoane de la care aș fi avut așteptări mai mari în ceea ce privește menținerea poziției într-o situație. Și aici chiar n-au nicio treabă chestiile sentimentale.
Adevărat este și că sunt eu fraieră că mă consum pentru asemenea situații, dar îmi provocați silă. Nu știți decât să vă dați după cum bate vântul. Este practic imposibil să fii fericit într-o asemenea lume.

Next on the list: niciodată nu vei putea iubi două persoane la fel (fie fete sau băieți). Este mai mult decât evident că pentru una din cele două vei manifesta „sentimente” mai puternice decât pentru cealaltă.
Nu că ar avea vreo legătură, dar voiam să ajung la ideea că nu suport să fiu mințită. Dar până acum n-am întâlnit pe nimeni să nu o fi făcut. De fapt, greșesc; am întâlnit o singură  persoană. Deși, nu este timpul trecut.

A world full of natural born losers and I will be their queen as long as I give a fuck about them. This stops now!

mot à mot scumpicilor: 

Deci cu tot frigul de afară, vremea mi se pare genială. Doamne, de când tot aştept asta... Plus că de o săptămână încolo este ceaţă în fiecare zi şi, pur şi simplu, ador să mă uit pe geam. Şi-mi mai place tare mult când umblu prin frig o perioadă însemnată de timp şi dupaia intru la căldură. Ce poate fi mai plăcut? Ah.. o ciocolată caldă cu caramel sau un vin fiert!! Abia aştept să ningă. Şi vreau să vină mai repede Crăciunul. Chit că anul acesta sunt singură.
Am realizat azi că nu.mi doresc să plec de acasă prea curând. Cu toată nevoia aia disperată de "independenţă", parcă îmi place când dimineaţa mă aşteaptă mâncarea drăguţ aranjată pe farfurie, cafeaua vânturată până s-a răcit ca să o pot bea, maşina la poartă la profa de francă atunci când e (sau nu) ger de crapă pietrele, iar lista poate continua.
Şi totuşi îmi lipseşte ceva. Hai cu Crăciunul ăla o dată. Chit că am rămas fără Santa. I wanna feel the joy :)). Şi desigur, dorinţele de Crăciun ♥.

2 songs for tonight:
- sunt blocată pe ea de aseară

  - it reminds me of last year. and of smth else.

P.S. - erasing always works :D.

Hmm.. n-am mai scris în ultimele zile. Am ajuns la concluzia că dacă nu scriu nimic sentimental, nu am ce scrie. Ce noroc că încă păstrez un jurnal scris. Fac pariu că peste câţiva ani va fi mult mai valoros decât blogul ăsta.
Daa.. deci vorbeam mai devreme cu o cunoştinţă despre ideea de a "şterge pe cineva din memorie". Ea zice că nu se poate. Sau cel puţin că n-ai cum să ştergi pe cineva din inimă. Uhm... asta depinde de cât de mult ai ţinut la persoana respectivă. Mi-au venit în minte nişte versuri: "Old loves, they die hard/ Old lies, they die harder.". Este adevărat că există persoane pe care nu le uiţi niciodată, clar nu voi nega asta. Dar există şi persoane care de bine de rău trebuie să fie alungate. Motivul?! Mai mult ca sigur au făcut ceva naşpa. Dacă nu te înverşunezi puţin împotriva persoanei în cauză, e cam greu să nu te mai gândeşti 24/7 la el/ea.
Important este nu să uiţi de existenţa respectivului, ci să îl faci să conteze mai puţin pentru tine. mda, nici asta nu este foarte uşor de realizat. E greu, nu imposibil. Se recomandă a se începe prin invisible pe mess, apoi ştergerea din lista de mess, urmată de ştergerea din lista de facebook/google+/twitter , apoi numărul de telefon. Ce pot să spun, sunt pe drumul cel bun. Şi nu în cele din urmă, găsirea unei activităţi care să ne ţină creieraşul ocupat toată ziulica. (eh, o activitate sau o persoană, asta e discutabil :D). Vorba vine, cui pe cui se scoate.
Concluzionând, cred că este pentru prima dată când sunt recunoscătoare că lumea vorbeşte mai mult decât ar trebui. Aşa aflu mai mult decât îmi doresc. Una peste alta, m-am lămurit şi de data asta şi, cu siguranţă, prefer să-mi bag un băţ în posterior decât să fiu vreodată nevoită să-ţi adresez un cuvânt.



P.S. - aseară la 22.22 au expirat cele 13 zile. I am finally free!

Top instrucţiuni ridicole:

1. Avertismentul găsit pe un iaht sună astfel: “Nu folosiţi flacăra unui chibrit sau altă sursă de foc pentru a verifica nivelul combustibilului din rezervor”.
2. Indicaţia de pe un bilet de loterie spunea: “Nu călcaţi cu fierul”.
3. A fost găsit pe o maşină de spălat următorul avertisment: “Nu introduceţi nicio persoană în acest aparat”.
4. În manualul de instrucţiuni al unui telefon mobil scria cât se poate de clar: “Nu uscaţi aparatul în cuptorul cu microunde”.
5. Pentru părinţii mai neglijenţi din fire, producătorii de cărucioare au considerat necesar următorul mesaj: “Scoateţi copilul înainte de pliere”.
6. Broşura unui uscător de păr specifică: “Nu utilizaţi aparatul în timp ce dormiţi”.
7. Pe pungile unor produse congelate era urmatoarea sugestie de preparare: “Decongelaţi”, în timp ce pe ambalajul unui tip de budincă scria: “Acest produs va fi cald odată reîncălzit”.
8. Un set de beculeţe chinezeşti afişa următorul avertisment, cât se poate de serios: “Atenţie! Instalaţia poate fi folosită numai în interior sau exterior”.

uhm... şi stai! asta nu e tot.. Cum reacţionează românul când găseşte un proiectil în timp ce sapă? Hmm.. îl taie cu flexul sau îl freacă cu şmirghelul. Ce face românul cu o petardă? Bagă bormaşina în ea... Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu sunt pur şi simplu şocată acum că am dovada a cât de imbecili pot fi oamenii. Nici măcar nu ştiu de ce mă mai miră.

"La mulţi ani, Beticutz!!". Aseară am fost la una dintre cele mai frumoase petreceri de până acum. A meritat din plin să particip, m-am distrat grozav. Am cunoscut câţiva oameni interesanţi.. despre care mai auzisem diverse lucruri cu toate că nu îi cunoşteam. Pot spune că am rămas destul de surprinsă, nu numai de ei, ci şi de mine. N-o să dezvolt subiectul acesta :).

Ori sunt eu defectă, ori nu m-am născut unde trebuia. În fiecare zi văd din ce în ce mai multe exemple de idioţenie şi prostie în jurul meu. Atât de multe încât mi-e efectiv silă de oameni.
Se pare că materialismul e în floare. Tocmai am venit acasă din oraş, unde am fost la un suc (apă plată) cu o amică.
Uhm... totul a fost ok până a recunoscut că, într-adevăr, este o materialistă, că s-ar cupla cu un tip doar pentru bani chiar dacă respectivul nu o atrage în niciun fel. Efectiv n-am cuvinte. Mi-aduc aminte că acum vreo doi ani cineva mi-a reproşat că am fost cu X doar pentru banii lui. Reacţia mea a fost ceva de genul: "Vrei să spui că îl dau banii afară din casă?". Pe scurt, până la momentul respectiv eu habar n-aveam că am fost cu un tip cu bani. Şi totuşi trecuse mai bine de un an de când mă îndrăgostisem de el. Niciodată nu m-a impresionat starea materială pentru că nu o consider un aspect deosebit de important. Mare chestie, n-am nevoie să-mi plătească o apă plată. Decât să mă duc într-un local alături de alte nshpe persoane, prefer să mă plimb pe o străduţă goală. Şi în condiţiile astea nu mai dă nici banii pe apa mea plată. N-are maşinuţă să vină să mă vadă? Mare chestie, există maxi-taxi. Că doar nu-i amorţeşte poponeţul imperial într-un mijloc de transport public. În altă ordine de idei, starea materială este ultimul lucru de care mă interesez când cunosc un băiat nou. Cred că cel mai bun exemplu e fostul meu prieten. Un fel de: x - "ştii, pe lângă farmec lui, poate mai e atrasă şi de bănuţi.."; eu: (-.-)*. Voiam să subliniez faptul că este foarte uşor să te îndrăgosteşti de cineva fără să ai habar de starea lui materială. Una peste alta, nu dau doi bani pe asta. Poate doar dacă i se reflectă în comportament. Mă rog.
Un alt aspect: nu suport ca o fată să vorbească mai urât ca un băiat. Bine, că mie oricum nu-mi place când un băiat vorbeşte cum îi vine de faţă cu o fată... dar când se schimbă rolurile deja sunt întrecute limitele oricărei bucăţele de răbdare pe care o posed.
Mi s-a luat de yahoo messenger. E aşa de plictisitor. N-am mai intrat în ultimele zile şi nici nu am de gând să o fac. Mereu pierd timpul vorbind aceleaşi lucruri banale care chiar nu au nicio importanţă. Cine vrea să dea de mine, mă găseşte la telefon. Nu stau în Congo.

Cred că mă bag la somn. Am aberat destul pe ziua de azi. Somn uşor şi... poate vise plăcute; ale mele se tot repetă în ultima săptămână şi asta devine cu adevărat bolnav... Începe să-mi pară rău că nu le pot controla. Sau poate chiar puţin bine. Hmm.. whatever.



P.S. - Am un imens chef de a mă certa cu toată lumea. Sunt foarte foarte foarte pusă pe ceartă în seara asta. Mama deja a abandonat.

S-ar spune că ziua de azi trebuia să fie memorabilă doar datorită datei. 11.11.11. Interesant, nu? Mai ales dacă te mai şi uiţi la telefon la ora 11:11. Numai bine de pus dorinţeee... Şi evident că nu m-am putut abţine. Ca să fiu sinceră, nici n-am vrut să mă abţin. Cine ştie, poate someday se va împlini. Who knows?!
Ce m-a intrigat în ultimele zile.. Uhm, oamenii n-au nicio treabă cu civilizaţia. Şi mai au curajul să se vaite că e ţara asta unde e... Ce-ar fi să începeţi drăguţilor să nimeriţi coşul de gunoi când aruncaţi o hârtie (mai ales când aruncaţi de la 1 km, că doar e greu pt român să ţină o hârtiuţă în buzunar până ajunge lângă un coş de gunoi...) şi să învăţaţi dracu' să staţi la coadă. Zicea o gagică azi că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Ehm.. sunt parţial de acord cu ideea. Dar când vine vorba de reguli de disciplină, organizare, am şi eu oarecare pretenţii de la umanitate. Că dacă n-ar fi reguli, ar fi un haos total. Dar, ce să zic, avem reguli şi tot un haos este. Că se dau "dăştepţii" rebeli. Sunt momente în care abia aştept să zbor din fundul ăsta de ţara către un loc mai civilizat... Germania, Anglia, America, stuff like that.
Şi mă mai enervează că oamenii chiar nu fac diferenţa între "vreau să fiu cu tine" şi "vreau să fiu (cu cineva)". Nu sunt de acord cu ideea de hai să ne combinăm de dragul de a fi cu cineva. Normal este să ajungi să fii cu cineva pentru că placi persoana respectivă, nu pentru că îţi place să-ţi placă. Este o diferenţă cam atât de mare între "plac" şi "o plac". Mă rog, that's my point, but I guess some people cannot live without "being" together with someone, either they like a looooot that person, or not.
Numărul 3: prea multă compătimire strică. La un moment dat mi se face silă de-a dreptul. Ieri am purtat nişte discuţii referitoare la un fost prieten (mă rog, la un anumit fost prieten) cu nişte prieteni de-ai lui (unul fiind un bun prieten de al meu, celălalt o cunoştinţă proaspătă). Şi ca un începutul discuţiei cel de-al doilea spune la un moment dat, într-un context prea puţin important: "ştii, replica asta îmi aduce aminte de ... uhm... nu mai contează". Nu m-am prins pe moment, pentru că habar n-aveam că ştie vreun detaliu al "poveştii minune". Şi evident, am întrebat despre cine e vorba. Răspunsul: "oh... păi... uhm.. scuze Andreea." după care urmează numele. Am rămas interzisă. Nu mă deranja că era vorba despre el din moment ce nu mai am nicio treabă cu el şi chiar nu mă interesează, dar nu înţelegeam efectiv rostul eschivării. Adică acum pe bune, chiar nu am nevoie să fiu protejată de chestiile astea, având în vedere că I am so over it. Mi se pare destul de eronată concepţia conform căreia după ce ai iubit pe cineva este prcatic imposibil să nu suspini când îi auzi numele. Wrong. Nu prea sunt adepta ideii de comparaţie între băieţii pe care i-am avut mai mult sau mai puţin lângă mine. Dar una peste alta a trecut suficient timp ca să-mi revin, iar 3 ani şi 3 luni au fost arhisuficiente, până şi pentru mine.
Am realizat că erau o grămadă de persoane care-mi ştiau "dramele". Deci a cam sosit momentul să scurtez lista de "sharing". Pentru binele meu.
Şi nu voi explica titlul. Nu cred că se va prinde nimeni de semnificaţia lui. Poate amatorii de seriale cu doctoraşi :).

n-am nimic mai mult de zis!

De astăzi fac schimbări în viaţa mea. Am început prin a mă tunde. Acum continui cu tine. Nu mai aştept nimic de la tine. Sau de la oricine altcineva. Nicio aşteptare = nicio dezamăgire. And tomorrow I won't be giving a fuck. I'm Andreea, nice to meet you :).