Me Vs. Reality

Top instrucţiuni ridicole:

1. Avertismentul găsit pe un iaht sună astfel: “Nu folosiţi flacăra unui chibrit sau altă sursă de foc pentru a verifica nivelul combustibilului din rezervor”.
2. Indicaţia de pe un bilet de loterie spunea: “Nu călcaţi cu fierul”.
3. A fost găsit pe o maşină de spălat următorul avertisment: “Nu introduceţi nicio persoană în acest aparat”.
4. În manualul de instrucţiuni al unui telefon mobil scria cât se poate de clar: “Nu uscaţi aparatul în cuptorul cu microunde”.
5. Pentru părinţii mai neglijenţi din fire, producătorii de cărucioare au considerat necesar următorul mesaj: “Scoateţi copilul înainte de pliere”.
6. Broşura unui uscător de păr specifică: “Nu utilizaţi aparatul în timp ce dormiţi”.
7. Pe pungile unor produse congelate era urmatoarea sugestie de preparare: “Decongelaţi”, în timp ce pe ambalajul unui tip de budincă scria: “Acest produs va fi cald odată reîncălzit”.
8. Un set de beculeţe chinezeşti afişa următorul avertisment, cât se poate de serios: “Atenţie! Instalaţia poate fi folosită numai în interior sau exterior”.

uhm... şi stai! asta nu e tot.. Cum reacţionează românul când găseşte un proiectil în timp ce sapă? Hmm.. îl taie cu flexul sau îl freacă cu şmirghelul. Ce face românul cu o petardă? Bagă bormaşina în ea... Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu sunt pur şi simplu şocată acum că am dovada a cât de imbecili pot fi oamenii. Nici măcar nu ştiu de ce mă mai miră.

Ori sunt eu defectă, ori nu m-am născut unde trebuia. În fiecare zi văd din ce în ce mai multe exemple de idioţenie şi prostie în jurul meu. Atât de multe încât mi-e efectiv silă de oameni.
Se pare că materialismul e în floare. Tocmai am venit acasă din oraş, unde am fost la un suc (apă plată) cu o amică.
Uhm... totul a fost ok până a recunoscut că, într-adevăr, este o materialistă, că s-ar cupla cu un tip doar pentru bani chiar dacă respectivul nu o atrage în niciun fel. Efectiv n-am cuvinte. Mi-aduc aminte că acum vreo doi ani cineva mi-a reproşat că am fost cu X doar pentru banii lui. Reacţia mea a fost ceva de genul: "Vrei să spui că îl dau banii afară din casă?". Pe scurt, până la momentul respectiv eu habar n-aveam că am fost cu un tip cu bani. Şi totuşi trecuse mai bine de un an de când mă îndrăgostisem de el. Niciodată nu m-a impresionat starea materială pentru că nu o consider un aspect deosebit de important. Mare chestie, n-am nevoie să-mi plătească o apă plată. Decât să mă duc într-un local alături de alte nshpe persoane, prefer să mă plimb pe o străduţă goală. Şi în condiţiile astea nu mai dă nici banii pe apa mea plată. N-are maşinuţă să vină să mă vadă? Mare chestie, există maxi-taxi. Că doar nu-i amorţeşte poponeţul imperial într-un mijloc de transport public. În altă ordine de idei, starea materială este ultimul lucru de care mă interesez când cunosc un băiat nou. Cred că cel mai bun exemplu e fostul meu prieten. Un fel de: x - "ştii, pe lângă farmec lui, poate mai e atrasă şi de bănuţi.."; eu: (-.-)*. Voiam să subliniez faptul că este foarte uşor să te îndrăgosteşti de cineva fără să ai habar de starea lui materială. Una peste alta, nu dau doi bani pe asta. Poate doar dacă i se reflectă în comportament. Mă rog.
Un alt aspect: nu suport ca o fată să vorbească mai urât ca un băiat. Bine, că mie oricum nu-mi place când un băiat vorbeşte cum îi vine de faţă cu o fată... dar când se schimbă rolurile deja sunt întrecute limitele oricărei bucăţele de răbdare pe care o posed.
Mi s-a luat de yahoo messenger. E aşa de plictisitor. N-am mai intrat în ultimele zile şi nici nu am de gând să o fac. Mereu pierd timpul vorbind aceleaşi lucruri banale care chiar nu au nicio importanţă. Cine vrea să dea de mine, mă găseşte la telefon. Nu stau în Congo.

Cred că mă bag la somn. Am aberat destul pe ziua de azi. Somn uşor şi... poate vise plăcute; ale mele se tot repetă în ultima săptămână şi asta devine cu adevărat bolnav... Începe să-mi pară rău că nu le pot controla. Sau poate chiar puţin bine. Hmm.. whatever.



P.S. - Am un imens chef de a mă certa cu toată lumea. Sunt foarte foarte foarte pusă pe ceartă în seara asta. Mama deja a abandonat.

S-ar spune că ziua de azi trebuia să fie memorabilă doar datorită datei. 11.11.11. Interesant, nu? Mai ales dacă te mai şi uiţi la telefon la ora 11:11. Numai bine de pus dorinţeee... Şi evident că nu m-am putut abţine. Ca să fiu sinceră, nici n-am vrut să mă abţin. Cine ştie, poate someday se va împlini. Who knows?!
Ce m-a intrigat în ultimele zile.. Uhm, oamenii n-au nicio treabă cu civilizaţia. Şi mai au curajul să se vaite că e ţara asta unde e... Ce-ar fi să începeţi drăguţilor să nimeriţi coşul de gunoi când aruncaţi o hârtie (mai ales când aruncaţi de la 1 km, că doar e greu pt român să ţină o hârtiuţă în buzunar până ajunge lângă un coş de gunoi...) şi să învăţaţi dracu' să staţi la coadă. Zicea o gagică azi că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Ehm.. sunt parţial de acord cu ideea. Dar când vine vorba de reguli de disciplină, organizare, am şi eu oarecare pretenţii de la umanitate. Că dacă n-ar fi reguli, ar fi un haos total. Dar, ce să zic, avem reguli şi tot un haos este. Că se dau "dăştepţii" rebeli. Sunt momente în care abia aştept să zbor din fundul ăsta de ţara către un loc mai civilizat... Germania, Anglia, America, stuff like that.
Şi mă mai enervează că oamenii chiar nu fac diferenţa între "vreau să fiu cu tine" şi "vreau să fiu (cu cineva)". Nu sunt de acord cu ideea de hai să ne combinăm de dragul de a fi cu cineva. Normal este să ajungi să fii cu cineva pentru că placi persoana respectivă, nu pentru că îţi place să-ţi placă. Este o diferenţă cam atât de mare între "plac" şi "o plac". Mă rog, that's my point, but I guess some people cannot live without "being" together with someone, either they like a looooot that person, or not.
Numărul 3: prea multă compătimire strică. La un moment dat mi se face silă de-a dreptul. Ieri am purtat nişte discuţii referitoare la un fost prieten (mă rog, la un anumit fost prieten) cu nişte prieteni de-ai lui (unul fiind un bun prieten de al meu, celălalt o cunoştinţă proaspătă). Şi ca un începutul discuţiei cel de-al doilea spune la un moment dat, într-un context prea puţin important: "ştii, replica asta îmi aduce aminte de ... uhm... nu mai contează". Nu m-am prins pe moment, pentru că habar n-aveam că ştie vreun detaliu al "poveştii minune". Şi evident, am întrebat despre cine e vorba. Răspunsul: "oh... păi... uhm.. scuze Andreea." după care urmează numele. Am rămas interzisă. Nu mă deranja că era vorba despre el din moment ce nu mai am nicio treabă cu el şi chiar nu mă interesează, dar nu înţelegeam efectiv rostul eschivării. Adică acum pe bune, chiar nu am nevoie să fiu protejată de chestiile astea, având în vedere că I am so over it. Mi se pare destul de eronată concepţia conform căreia după ce ai iubit pe cineva este prcatic imposibil să nu suspini când îi auzi numele. Wrong. Nu prea sunt adepta ideii de comparaţie între băieţii pe care i-am avut mai mult sau mai puţin lângă mine. Dar una peste alta a trecut suficient timp ca să-mi revin, iar 3 ani şi 3 luni au fost arhisuficiente, până şi pentru mine.
Am realizat că erau o grămadă de persoane care-mi ştiau "dramele". Deci a cam sosit momentul să scurtez lista de "sharing". Pentru binele meu.
Şi nu voi explica titlul. Nu cred că se va prinde nimeni de semnificaţia lui. Poate amatorii de seriale cu doctoraşi :).

Puţini sunt cei care ştiu data la care se sărbătoreşte de fapt Ziua Îndrăgostiţilor. Şi mai puţini sunt cei care ştiu cu adevărat să sărbătorească acest eveniment. Ce am primit noi de Dragobete ? O piesă de teatru. Ce fel de piesă de teatru ? Crede-mă pe cuvânt că nu vrei să şti. Pentru 7 lei, am stat şi am ascultat o oră şi 30 de minute, trei bărbaţi cum îşi povesteau fanteziile sexuale. Nu mă deranjează că am pierdut 7 lei, ci mă deranjează că am pierdut o oră şi jumătate auzind lucruri pe care oricum le aud în fiecare zi în clasă. A fost o pierdere de timp. Aceasta este ţara în care trăim. Având în vedere că azi au fost Dragobetele, ar fi fost mai plăcută o piesă care să abordeze această temă.

Valentine's Day e sărbătoarea(dacă se poate numi sărbătoare) despre care ştie toată lumea. Sincer, mie mi se pare că are doar valoare comercială şi este un motiv bun pentru producători să scoată pe piaţă tot felul de chestii. Adevăratul înţeles al Zilei Îndrăgostiţilor nu este un lucru. Este un sentiment. Şi pe acesta nu îl poţi cumpără de nicăieri.

În ziua de azi, nu cred că mai găseşti pe cineva care să pună preţ pe sentimente... sau poate 2-3 persoane. Toată lumea iubeşte cât ai bate din palme. Mi-e milă de ei.

Nu mă interesează să fi de acord cu mine. Eu asta cred.