Me Vs. Reality

Ori sunt eu defectă, ori nu m-am născut unde trebuia. În fiecare zi văd din ce în ce mai multe exemple de idioţenie şi prostie în jurul meu. Atât de multe încât mi-e efectiv silă de oameni.
Se pare că materialismul e în floare. Tocmai am venit acasă din oraş, unde am fost la un suc (apă plată) cu o amică.
Uhm... totul a fost ok până a recunoscut că, într-adevăr, este o materialistă, că s-ar cupla cu un tip doar pentru bani chiar dacă respectivul nu o atrage în niciun fel. Efectiv n-am cuvinte. Mi-aduc aminte că acum vreo doi ani cineva mi-a reproşat că am fost cu X doar pentru banii lui. Reacţia mea a fost ceva de genul: "Vrei să spui că îl dau banii afară din casă?". Pe scurt, până la momentul respectiv eu habar n-aveam că am fost cu un tip cu bani. Şi totuşi trecuse mai bine de un an de când mă îndrăgostisem de el. Niciodată nu m-a impresionat starea materială pentru că nu o consider un aspect deosebit de important. Mare chestie, n-am nevoie să-mi plătească o apă plată. Decât să mă duc într-un local alături de alte nshpe persoane, prefer să mă plimb pe o străduţă goală. Şi în condiţiile astea nu mai dă nici banii pe apa mea plată. N-are maşinuţă să vină să mă vadă? Mare chestie, există maxi-taxi. Că doar nu-i amorţeşte poponeţul imperial într-un mijloc de transport public. În altă ordine de idei, starea materială este ultimul lucru de care mă interesez când cunosc un băiat nou. Cred că cel mai bun exemplu e fostul meu prieten. Un fel de: x - "ştii, pe lângă farmec lui, poate mai e atrasă şi de bănuţi.."; eu: (-.-)*. Voiam să subliniez faptul că este foarte uşor să te îndrăgosteşti de cineva fără să ai habar de starea lui materială. Una peste alta, nu dau doi bani pe asta. Poate doar dacă i se reflectă în comportament. Mă rog.
Un alt aspect: nu suport ca o fată să vorbească mai urât ca un băiat. Bine, că mie oricum nu-mi place când un băiat vorbeşte cum îi vine de faţă cu o fată... dar când se schimbă rolurile deja sunt întrecute limitele oricărei bucăţele de răbdare pe care o posed.
Mi s-a luat de yahoo messenger. E aşa de plictisitor. N-am mai intrat în ultimele zile şi nici nu am de gând să o fac. Mereu pierd timpul vorbind aceleaşi lucruri banale care chiar nu au nicio importanţă. Cine vrea să dea de mine, mă găseşte la telefon. Nu stau în Congo.

Cred că mă bag la somn. Am aberat destul pe ziua de azi. Somn uşor şi... poate vise plăcute; ale mele se tot repetă în ultima săptămână şi asta devine cu adevărat bolnav... Începe să-mi pară rău că nu le pot controla. Sau poate chiar puţin bine. Hmm.. whatever.



P.S. - Am un imens chef de a mă certa cu toată lumea. Sunt foarte foarte foarte pusă pe ceartă în seara asta. Mama deja a abandonat.