Me Vs. Reality

S-ar spune că ziua de azi trebuia să fie memorabilă doar datorită datei. 11.11.11. Interesant, nu? Mai ales dacă te mai şi uiţi la telefon la ora 11:11. Numai bine de pus dorinţeee... Şi evident că nu m-am putut abţine. Ca să fiu sinceră, nici n-am vrut să mă abţin. Cine ştie, poate someday se va împlini. Who knows?!
Ce m-a intrigat în ultimele zile.. Uhm, oamenii n-au nicio treabă cu civilizaţia. Şi mai au curajul să se vaite că e ţara asta unde e... Ce-ar fi să începeţi drăguţilor să nimeriţi coşul de gunoi când aruncaţi o hârtie (mai ales când aruncaţi de la 1 km, că doar e greu pt român să ţină o hârtiuţă în buzunar până ajunge lângă un coş de gunoi...) şi să învăţaţi dracu' să staţi la coadă. Zicea o gagică azi că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Ehm.. sunt parţial de acord cu ideea. Dar când vine vorba de reguli de disciplină, organizare, am şi eu oarecare pretenţii de la umanitate. Că dacă n-ar fi reguli, ar fi un haos total. Dar, ce să zic, avem reguli şi tot un haos este. Că se dau "dăştepţii" rebeli. Sunt momente în care abia aştept să zbor din fundul ăsta de ţara către un loc mai civilizat... Germania, Anglia, America, stuff like that.
Şi mă mai enervează că oamenii chiar nu fac diferenţa între "vreau să fiu cu tine" şi "vreau să fiu (cu cineva)". Nu sunt de acord cu ideea de hai să ne combinăm de dragul de a fi cu cineva. Normal este să ajungi să fii cu cineva pentru că placi persoana respectivă, nu pentru că îţi place să-ţi placă. Este o diferenţă cam atât de mare între "plac" şi "o plac". Mă rog, that's my point, but I guess some people cannot live without "being" together with someone, either they like a looooot that person, or not.
Numărul 3: prea multă compătimire strică. La un moment dat mi se face silă de-a dreptul. Ieri am purtat nişte discuţii referitoare la un fost prieten (mă rog, la un anumit fost prieten) cu nişte prieteni de-ai lui (unul fiind un bun prieten de al meu, celălalt o cunoştinţă proaspătă). Şi ca un începutul discuţiei cel de-al doilea spune la un moment dat, într-un context prea puţin important: "ştii, replica asta îmi aduce aminte de ... uhm... nu mai contează". Nu m-am prins pe moment, pentru că habar n-aveam că ştie vreun detaliu al "poveştii minune". Şi evident, am întrebat despre cine e vorba. Răspunsul: "oh... păi... uhm.. scuze Andreea." după care urmează numele. Am rămas interzisă. Nu mă deranja că era vorba despre el din moment ce nu mai am nicio treabă cu el şi chiar nu mă interesează, dar nu înţelegeam efectiv rostul eschivării. Adică acum pe bune, chiar nu am nevoie să fiu protejată de chestiile astea, având în vedere că I am so over it. Mi se pare destul de eronată concepţia conform căreia după ce ai iubit pe cineva este prcatic imposibil să nu suspini când îi auzi numele. Wrong. Nu prea sunt adepta ideii de comparaţie între băieţii pe care i-am avut mai mult sau mai puţin lângă mine. Dar una peste alta a trecut suficient timp ca să-mi revin, iar 3 ani şi 3 luni au fost arhisuficiente, până şi pentru mine.
Am realizat că erau o grămadă de persoane care-mi ştiau "dramele". Deci a cam sosit momentul să scurtez lista de "sharing". Pentru binele meu.
Şi nu voi explica titlul. Nu cred că se va prinde nimeni de semnificaţia lui. Poate amatorii de seriale cu doctoraşi :).

Cine imi da antonimul cuvantului "a anticipa" e cel mai smecher om!

De ce un baiat trimite mai degraba un email decat o scrisoare? De ce un baiat nu se mai straduieste sa impresioneze o fata, ci se gandeste ca daca primeste un refuz persoana respectiva chiar nu vrea sa fie cu el? De ce un baiat nu mai este in stare sa cumpere o floare? De ce un baiat nu e in stare sa te duca noaptea in mijlocul strazii si sa iti propuna sa dansati? De ce un baiat prefera sa iti vorbeasca pe Y!M decat sa te caute si sa vorbiti fata in fata? De ce azi un baiat e mult prea pervers ca sa aiba sentimente pentru o fata? De ce trebuie sa traim in secolul 21?:
Unde s-a pierdut romantismul? Si de ce azi nimeni nu mai da 2 bani pe el? De ce azi prea putine persoane mai cred in dragoste?

Poate ca sunt exagerata. Poate ca cer prea mult. Poate ca doar imi place sa visez. Si mi-ar placea sa stiu ca e acolo. Ca exista cineva caruia ii pasa. Ca exista o persoana care sa ma intrebe dimineata "cum ai dormit?". Ca acea persoana nu o sa ma intrebe ce am atunci cand sunt suparata, ci doar o sa ma ia in brate fara sa imi spuna un cuvant. De ce niciodata nu am avut o persoana care sa faca asta? Poate din cauza ca eu inca mai cred in romantism, desi nu exista un baiat care sa o mai faca...

Cred ca nu o sa imi primesc vreodata trandafirul ala albastru...

"Meredith Grey: At some point, you have to make a decision. Boundaries don't keep other people out. They fence you in. Life is messy. That's how we're made. So, you can waste your lives drawing lines. Or you can live your life crossing them. "

Spune-mi 4 lucruri pe care nu le suporti!

ca sa raspund si eu...
ipocrizia si minciuna (nu cred ca urasc ceva mai mult pe lumea asta), inselatoria(daca nu te simti in stare de ceva stabil, las-o balta!) si vorbitul pe la spate(intotdeauna am fost genul de persoana care spune verde in fata tot ce are de zis; nu sunt adepta frazei "ce nu sti, nu te poate rani"; prefer sa stiu adevarul ca sa pot sa imi dau seama de situatia in care ma aflu si mai ales de persoanele care ma inconjoara);