Me Vs. Reality

 După o perioadă lungă de timp, am decis să mă întorc la a scrie pe blog. Nu întreba de ce pentru că nu am de gând să îţi spun oricum. 
 Deci pornind de la premiza că nu-mi vor citi prea multe persoane blogul, iar dacă îl vor citi, aceştia vor fi necunoscuţi, uite ce îmi doresc eu de la viaţa asta pentru a fi fericită:

 1. să obţin un miracol
 2. să văd marea iarna
 3. să primesc un trandafir albastru
 4. să vizitez Egiptul
 5. să ajung la o olimpiadă naţională 
 6. să studiez fotografia ca artă
 7. să fiu în 2 locuri în acelaşi timp 
 8. să fiu cu cineva mai mult de un an
 9. să intru la medicină
 10. să fac o donaţie 
 11. să fac graffiti
 12. să citesc "Romeo şi Julieta" 
 13. să stau trează o noapte întreagă 
 14. să fac bungee-jumping
 15. să dorm sub cerul liber
 16. să sar cu paraşuta
 17. să-mi cunosc vărul 
 18. să înot în Pacific
 19. să mă plimb în parcul Cişmigiu 
 20. să fiu sărutată sub un tei înflorit
 21. să privesc apusul şi răsăritul alături de o persoană dragă

 Lista rămâne deschisă şi o voi mai completă pe parcurs.
 Vine toamna... aşteptam de ceva timp asta. Cu toate că de cele mai multe ori toamnă mă deprimă(ca acum), îmi place frigul. Mă face să mă simt vie. Şi cu toate astea nu ştiu dacă mini-depresia asta mi se trage de la toamnă sau de la ... mă rog, cineva. De mult n-am mai fost aşa îndrăgostită, dar sper să-mi treacă repede, pentru binele meu. Mă deprim de fiecare dată când îmi dau seamă că e degeaba şi ştiu că orice aş face n-o să schimbe cu nimic situaţia. Sunt lucruri cu care nu pot concura. În fine -.-

 pe melodia asta aveam eu duminică seară un zâmbet până la Dumnezeu şi înapoi; cause these eyes won't make you feel blue...

Imi doresc ca intr-o zi cineva sa-mi dedice din suflet melodia asta:

It's really sad how history repeats itslef. And it's really funny(in a bad way) how I didn't plan a thing. I should take up making more exactly plans. I don't allow myself be wrong . Not again. Or not again after again :). It is said that if somebody screws you up once, there is a possibility that he's going to do it again. But if somebody screws you up twice, the possibility turns into certainity.
I can't keep on chasing you. I've already lost 2 y and half from my life. I would really like to think that I haven't, but you keep on persuading me of the first version. It's sick. It's so unbelievably sick how I got here again. The only thing that makes the difference is that this time I found the strenght in me to pull back.
It's even sicker how time and surrounding things make you so easy to love and so fucking difficult to hate. I'm not bothering trying to give you any explaination because I know that, as long as you don't care, you won't ask for any of it. And you won't :).
So it's sad, but true. I'm done here. Please stay away from me for the rest of your life.

P.S. - This shit doesn't change a thing. As I have already told you: there and then, now and forever.

"She doesn't run away from pain anymore. She learnt how to survive bearing it."(River's End)
She have never got over him. She has just learnt how to love him in his absence. And she speaks at third person in order to forget that she is me.

3 people.
3 people are moving on.
3 people are leaving behind their past lovers.
3 people are starting something new.
and i'm watching movies. god please give me something to carry about ^:)^

Tu.
E prematur. Este probabil ultima data cand risc acest lucru numit incredere. Dar e ceva ce ma face sa cred ca e pe bune de data asta. Cred ca ai fost prima persoana care chiar a vrut sa vada daca sunt bine. Cred ca e pt prima oara dupa mult timp cand simt ca nu'mi pasa numai mie. Asta e doar o supozitie. Cred. Tie: maybe i won't be here for ever. but i'm now.

L-ul tau.
Si el e aici. Si a mai fost in genul asta de sit. Dar lui ii atarna ceva, mie nu. Totusi e pe lista de ifiin.

L-ul meu.
L-ul meu nu e al meu. Nu o sa scriu aici toate lucrurile pe care i le as zice. Oricum nu i le voi zice. Lui: now and whenever you need.

Am invatat ca roata e rotunda.
Am invatat cat de important e sa fi langa cineva cand are nevoie de tine.
Am invatat ca promisiunile nu se fac in stare de "euforie".
Am invatat ca tocurile si vodka nu se impaca bine.
Am invatat ca unele persoane cred numai ce vor sa creada.
Am invatat ca nu merita sa iti bati capul sa ii explici ceva unei pers care nu vrea sa auda asta.
Am invatat ca unele persoane pur si simplu nu pot accepta adevarul.
Am invatat ca majoritatea oamenilor sunt ipocriti.
Si am mai invatat multe, dar n.am chef sa le postez.

P.S. - Draga supa de dovlecei, sunt mereu aici sa ascult. Si multumesc. Te pup.

To be able to give yourslef a shot you have to leave your past behind. It's the only way you can succeed.
Scars... What about them? Whoever said 'scars heal' was a completely idiot. Scars are not even supposed to heal. They are called like this because represent the traces of all the things we've been through. They are supposed to remind us of what we beard.
Leave your past behind, but don't forget it. You can't cheat your love. Cuz it's always going to be there. And there will be moments when you'll miss him/her and you'll ask yourslef 'what if...?'. And you are still going to be worried when you find out he/she has put himself/herself in danger. You are still going to want to tell him/her everything you couldn't so far.
You get to feel this. But just for a moment. You get to be insecure. But you don't get to let this screw your actual life up. You miss them, but you move on. Don't give up to people who care about you just because of a memory. He/she is not here right now; but the people who do care about you ARE. Don't walk away from them. They may be the only opportunity you have.

So give yourself a shot. Give them a shot. Start over. Start a brand new thing. And when in doubt, just take the next step.

PS. - It applies to me too. But I'll be here. Whether you like it or not:)

A fi sau a nu fi... deprimat. Chiar asta e intrebarea. Pe vremea asta e cam greu sa nu fi. Si cand natura si amigdalele nu prea te lasa sa iesi afara, logic stai in casa. Si cum esti prea plictisit de TV si nu ai destula rabdare sa te uiti la un film, incepi sa te gandesti, lucru care in situatia mea nu duce la un rezultat prea bun. Existenta mea e stresata si complicata prin simplul fapt ca e a mea.
Pe vremea asta nu ma mai ajuta nici post-it-urile, nici panoul, nici toate hartiile in care m-am ingropat. Ce trist. Imi plang de mila. Sunt naspa.
Ti-am spus vreodata cat imi place frigul? Poate ca da. Desi sunt sigura ca nu ti-am spus niciodata de ce.
Acum mi-e cald. Vreau sa-mi fie frig. Sa simt cum imi curge sangele in vene. Sa simt ca sunt vie; fiindca frigul este singurul lucru care inca mai poate face asta...
Deprimare placuta in continuare!

ps - probabil maine o sa sterg postul @-)

De unde am inceput? De la urmatorul schimb de replici: