Me Vs. Reality

...of broken hearted. A început. Mă simt neputincioasă şi vulnerabilă în acelaşi timp... Dacă aş putea i-aş ajuta pe toţi. Toţi cei mai buni prieteni ai mei au probleme de genul.. cu mine în frunte. Astăzi am văzut tot ce se putea. Mi-am privit unul dintre cei mai bun prieteni (aparent cel mai insensibil om) admiţând faptul că iubeşte. L-am văzut şi pe celălalt cel mai bun prieten al meu cum este distrus de cât de mult iubeşte. Apoi mi-am privit cea mai bună prietenă cum este distrusă de faptul că nu poate iubi. Şi apoi te-am văzut pe tine... Aş da orice să vă pot ajuta, dar mă simt aşa neputincioasă... Nu suport să văd persoanele dragi mie suferind. Pot să vă asigur de sprijinul meu necondiţionat. Şi aş face orice să va fie mai bine...
Şi în cele din urmă m-am văzut pe mine. Din seara asta am de gând să încep să-mi caut echilibrul. Şi eu sunt o broken hearted din toate motivele posibile. Aşa am fost dintotdeauna şi am ajuns la un moment dat să mă complac în starea asta. Dar nu se mai poate. Toţi au avut dreptate în ceea ce mă priveşte. Şi accept asta. Sunt o fraieră pentru că pun suflet prea repede. Asta e natura mea. Nu pot s-o schimb, pot doar s-o reprim. În ultimele zile am ajuns la concluzia că cel mai obositor lucru este să-ţi reprimi sentimentele. Te extenuează, te distruge la interior. Te dezumanizează.
Aceasta va fi ultima postare de genul. N-o să-mi mai pun sufletul pe tavă în faţa nimănui. Şi cu ocazia asta o să-mi dau un ultimatum. Mie.. şi ţie. Tot ce mi-am dorit de la viaţa asta a fost să fiu fericită. Aş fi dat orice pentru asta.